După un întreg sezon vernal extrem de capricios, mai ales în partea sudică a României, vara astronimică, marcată de solstițiul de vară din data de 21 iunie, a început cum nu se putea mai bine pentru gașca de astROmaniaci din capitală.
Cea mai scurtă noaptea din an, între 21 și 22 iunie, a fost (aproape) complet senină, cu transparență peste medie, după ce zilele trecute un strat de fum cauzat de incendiile de vegetație din Canada a amenințat calitatea observațiilor astronomice din întreaga Europă.
Condițiile fiind favorabile, am decis să organizăm un starparty estival cu efectiv astROmaniac sporit, într-una dintre locațiile noastre consacrate din afara Bucureștiului. Am pornit la drum către pădurea Ciornuleasa, aflată între localitățile Luica și Mânăstirea, jud. Călărași. Am intrat câteva sute de metri în câmp, pe un drum de pământ, până am dat de o intersecție lată și încăpătoare pentru multitudinea de membri astROmania care își anunțaseră prezența.
Primii entuziaști au ajuns la locul de observații când Soarele se afla încă pe cer, iar până în jurul orei 22:30, în plin crepuscul nautic, erau deja pe câmp aproximativ 13 mașini și nu mai puțin de 20 de astronomi amatori gata de o noapte plină de observații.
Întunericul complet s-a lăsat destul de mult așteptat, dat fiind că Soarele a ajuns la -18 grade sub orizont abia în jurul orei 23:30. Totuși, încălzirea a început mult mai repede de atât, primul set de obiecte deepsky fiind punctat înainte ca cerul să fie complet „negru”. Începutul acestei sesiuni de încălzire a fost marcat de apariția bruscă a Căii Lactee pe cer, care se întindea de-a lungul orizontului sud-estic, aproape paralel cu solul.
Printre culturile de Floarea Soarelui, bursucii și iepurii cu care ne-am întâlnit pe drum, a răsărit un ogor impresionant de instrumente astronomice. Lunete apocromate dublete și triplete de 100mm și 150mm, binocluri de 100mm și 10×50, telescoape dobsoniene de 150mm, 250mm, 300mm și 500mm, maksutov-uri și sct-uri, setup-uri de astrofotografie și dslr-uri, cu toate erau gata să capteze lumina antică a constelațiilor și obiectelor deepsky ale verii.
Spre încântarea tuturor, în puținele ore de întuneric complet, observațiile reușite nu au contenit să curgă. Prin intermediul telescoapelor astROmaniacilor, retinele noastre s-au bucurat de obiecte care mai de care mai interesante și spectaculoase, observate atât „natural”, cât și cu ajutorul filtrelor.
Nebuloasele din Triunghiul de Vară (M57 – Ring Nebula, M27 – Dumbbell Nebula, NGC 6888 – Crescent Nebula și Eastern&Western Veil Nebula), precum și cele din zona Centrului Galactic (M17 – Swan Nebula, M8 – Lagoon Nebula, M20 – Trifid Nebula, M16 – Eagle Nebula) ne-au fascinat pur și simplu prin multitudinea de detalii observate la ocular.
Roiuri stelare deschise și globulare precum M13, M15, M5, M11, M24 ne-au umplut câmpurile ocularelor de stele, în unele cazuri sute de mii, iar galaxiile din Ursa Major, precum M51, M81 și M82 ne-au făcut să ne gândim cât de mare este Universul și cât de norocoși suntem că putem observa chiar noi, prin propriile noastre telescoape, bijuteriile pe care le are de arătat.
Mulți dintre astROmaniaci au fost învinși de oboseală și de temperaturile scăzute (minima de 9 grade) înaintea apariției crepusculului. Câțiva curajoși au rezistat, totuși, până în zori, fiind răsplătiți cu o priveliște fascinantă. Sistemul Solar nu s-a lăsat mai prejos, chiar dacă a întârziat la petrecere. Primele ore ale dimineții, marcate de lumina călduroasă a crepusculului, ne-au adus în scena cosmică 2 personaje foarte cunoscute nouă, cele mai apropiate vecine din Sistemul Solar: Luna și planeta Venus.
Satelitul natural al Pământului, iluminat în proporție de 14% de Soare, a avut o apariție maiestuoasa deasupra orizontului nord-estic, lăsându-ne să observăm fenomenul earth-shine în toată splendoarea lui. În imediata apropiere se afla planeta Venus, care strălucea extrem de puternic sub Lună, metamorfozată în Luceafăr de dimineață. Toate acestea în culorile vibrante ale cerului din ce în ce mai luminat de Soarele aflat încă sub linia orizontului, cu aproape o oră înainte de răsărit.
Așa au petrecut astROmaniacii o noapte superbă de vară, sub lumina tăcută a Căii Lactee și a constelațiilor de vară, încununată cu observarea a zeci de obiecte deepsky, cu multă voie bună, distracție, pauze de ronțăit nocturne și bucuria de a ne vedea la stele după săptămâni lungi de pauză datorate norilor. Abia așteptăm următoarea ocazie de a ne distra observând cerul înstelat!
astROmania – stele și prieteni
