Isolated Proton Aurora – IPA

În finalul articolului despre activitatea solară din perioada 18–21 ianuarie 2026 (pe care il puteți găsi aici), subliniam faptul că, în cadrul acestei furtuni geomagnetice, a existat o componentă aurorală mult mai bine evidențiată comparativ cu evenimentele precedente.

Astfel, un aspect interesant în ceea ce privește display-ul auroral ce a avut loc în data de 19 ianuarie, care merită menționat și aprofundat în prezentul articol, este reprezentat de apariția pe cerul nordic a două tipuri de auroră polară distincte.

Primul tip: aurora generată de electroni sau cea clasica/normală, pe care o cunoaștem foarte bine și care s-a tot lăsat observată în ultimii doi ani din țara noastră, dar și de aurora generată de protoni, acesta fiind al doilea tip. Cea din urmă poartă numele de auroră izolată de protoni (Isolated Proton Aurora – IPA), iar mecanismul de formare și display-ul acesteia diferă destul de mult de cele ale aurorei clasice.

Aurora izolată de protoni a putut fi observată pentru destul de scurt timp, în comparație cu display-ul aurorei genarate de electroni, căruia i s-a adăugat Arcul Auroral Roșu Stabil (Stable Auroral Red Arc – SAR Arc). IPA s-a manifestat prin apariția unor fâșii lungi și subțiri de culoare verde, foarte intense din punct de vedere al luminozității și extrem de dinamice, în comparație cu draperiile și stâlpii de culoare roșie specifice aurorei. 

Această intensitate luminoasă sporită reprezintă o raritate pentru aparițiile aurorei generate de protoni, întrucât, de cele mai multe ori, aceste manifestări sunt abia vizibile cu ochiul liber, putând fi surprinse doar prin intermediul senzorilor mult mai sensibili ai camerelor foto.

Mecanismul de producere al aurorei de protoni poate fi intuit destul de ușor, raportându-ne la denumirea acesteia. Spre deosebire de aurora de electroni, care apare în urma interacțiunii electronilor cu magnetosfera Pământului, IPA se formează în urma penetrării magnetosferei de către protonii încărcați energetic prezenți în vântul solar.

Protonii încărcați energetic suferă un transfer (precipitare) din magnetosferă în ionosferă, cauzat de împrăștierea unghiului de pas (pitch angle scattering) prin intermediul undelor electromagnetice „ion-ciclotron” (Electromagnetic Ion-Cyclotron – EMIC). Aceste unde determină protonii să „cadă” în atmosfera superioară (ionosferă), unde provoacă emisii optice. Datorită acestui mecanism, display-ul aurorei de protoni se produce la latitudini mai joase, subaurorale, după cum putem vedea în imaginea de mai jos, IPA fiind mult în fața ovalului de auroră.

Acest aspect a condus la o serie de observații interesante, în premieră pentru noi, posibile prin intermediul fotografierii aurorei de protoni din diverse latitudini de pe glob, ceea ce a ajutat enorm la înțelegerea mecanismului de producere IPA și al dispunerii emisiilor optice ale acesteia.

În cazul display-ului IPA fotografiat în Germania, a putut fi observată o porțiune a aurorei de protoni suplimentară față de țara noastră, o fâșie mai scurtă, mai groasă și mult mai intensă din punct de vedere al luminozității. 

Motivul pentru care acea fâșie suplimentară și mult mai intensă nu a fost accesibilă observatorilor de pe teritoriul României poate fi explicată prin intermediul următorului aspect: unghiul în care protonii penetrează magnetosfera și, ulterior, ionosfera.

Spre deosebire de electronii care produc aurora „clasică” și care interacționează cu magnetosfera „pe verticală”, caz în care cele aproape 2 grade de latitudine în minus (dintre Baia Mare și Heidenheim) nu ar fi făcut o diferență atât de drastică, în ceea ce privește observarea display-ului IPA, protonii sunt conduși de liniile de câmp electromagnetic prezente în atmosferă superioară. Astfel acest aspect face ca observarea aurorei izolate de protoni să fie extrem de afectată de unghiul de pas (pitch angle). Așadar diferența de nici două grade a fost suficientă pentru „a ascunde” una dintre fâșiile IPA de privirile observatorilor din România, care s-a dovedit a fi și cea mai intensă, spre ghinionul nostru.

Pentru o mai bună înțelegere, ne putem imagina că display-ul IPA nu se formează ca o cortină verticală, precum aurora clasică, ci este dispusă în formă de evantai, orientat spre cercul polar. Astfel, din România a putut fi observată coada evantaiului, pe când observatorii din Heidenheim, Germania, au avut parte și de o porțiune din corpul evantaiului, deschis.