După cum am menționat anterior, acest domeniu al astrofotografiei constă în capturarea imaginilor folosind obiective cu unghi larg și distanță focală relativ scurtă. Este cel mai ușor de realizat tip de astrofotografie, deoarece nu necesită nici foarte multe cunoștințe sau experiență tehnică, și nici telescoape sau monturi speciale. Este, de asemenea, primul pas recomandat unui începător în astrofotografie.
Echipamente necesare
Lista de echipamente necesare este una scurtă:
- Un aparat foto, de preferat DSLR sau Mirrorless, care poate realiza expuneri lungi, adică să aibă mod Manual și posibilitatea de a realiza expuneri Bulb. Toate aparatele DSLR sau Mirrorless au aceste capabilități. De asemenea, ar fi de preferat un aparat foto cu live view. Toate aparatele mirrorless au live view, dar nu toate DSLR-urile au asta, în special cele fabricate înainte de 2010.
- Un obiectiv de unghi larg, cu o distanță focală scurtă și raport focal mic. De preferat este să folosim obiectiv fix, cu o singura focală, nu zoom, numit și obiectiv prime. Desigur, rezultate vom obține și cu obiectivul de kit, dar calitatea obiectivului va fi reflectată în calitatea imaginilor.
- Un trepied cât mai stabil și solid.
- Un intervalometru, sau un declansator la distanță prin fir sau wireless, sau o aplicație de control de pe smartphone. Unele aparate foto au un intervalometru inclus în soft-ul lor. Pe unele aparate foto Canon se poate instala un firmware custom, numit MagicLantern, care adaugă, printre altele, funcția de intervalometru. Pe scurt, o metodă prin care sa putem declanșa aparatul de la distanță.
Un intervalometru va face asta automat, la o frecvență presetatăi. Un declansator manual cu cablu va necesita mai multa interventie din partea noastra (dacă folosim modul Bullb).
- Optional: Un incalzitor anti-rouă și o baterie externă
- Optional: O baterie de rezervă pentru aparatul foto sau o baterie “dummy” alimentată la o baterie externă.
- Optional: O masca Bahtinov pentru focalizare
- Optional: Un star tracker
Protectie împotriva condensului
Peste noapte, pe suprafețele îndreptate către cer, se va forma rouă, din cauza ca aceste suprafețe vor radia căldură către spațiu si se vor raci sub temperatura de condensare (en. dewpoint). Pentru a preveni acest lucru, putem utiliza un parasolar ce nu taie din câmpul vizual al obiectivului, sau o bandă încălzitoare anti-roua.
Acesta este unul din nenumăratele modele de încălzitoare ant irouă. Nu recomandăm vreo firma sau vreun model anume, dar un lucru de luat în calcul este circumferința obiectivului. Luați un incalzitor de rouă destul de lung care sa poată înconjura obiectivul. Aceste incalzitoare sunt alimentate, de obicei, prin USB, deci ar fi utilă o baterie externa de telefon (una de 10Ah ar fi de ajuns pentru toată noaptea pe o setare medie de căldură). De asemenea, este util sa alegeți un incalzitor care are un controller integrat în cablu, pentru a putea stabili nivelul de putere aplicat incalzitorului (dacă umiditatea este scăzută, puteti aplica mai putina putere, pentru a nu consuma inutil bateria).
Desigur, nu întotdeauna este necesar un incalzitor si puteți realiza fotografiile și fără unul, dar vor fi mai multe șanse ca roua să vă strice sesiunea de fotografii. În nopțile calde și uscate de vară, dacă sunteți departe de lacuri sau râuri, nu veți avea probleme. In schimb, în nopțile de iarnă, sau după perioade ploioase, ori dacă sunteți aproape de vreo apă, șansele ca roua sa se formeze cresc.
Star tracker
Star tracker-ul este un tip de montură care permite realizarea de expuneri mai lungi decât cele posibile cu un trepied. Montura are una din axe motorizată, anume axa de ascensie dreaptă iar aceasta se invarte cu aceeași viteză cu care se rotește pământul, urmărind, astfel, mișcarea stelelor pe cer. Axa care se învârte va fi îndreptată spre polul ceresc, paralelă cu axa de rotație a pământului. Este un tip compact si portabil de montură ecuatorială, putând fi alimentată cu ajutorul unor baterii portabile, sau chiar baterii încorporate în montură.
Setările camerei
- Timpul de expunere
Pământul este rotund și se învârte, contrar opiniilor multor doctori în astronomie și astrofizică ce mișună pe rețelele de socializare. Din cauza asta, stelele din pozele noastre vor ieși ușor miscate, indiferent de setarile folosite. Asta se întâmplă deoarece umilul și simplul nostru trepied nu știe sa urmărească această mișcare a stelelor. Desigur, dacă folosiți un star tracker, puteți sări peste următoarele două paragrafe.
- Regula 500
Această regulă este, de fapt, o formulă matematică ce ne ajută să micșorăm efectul rotației pământului asupra stelelor din pozele noastre. Formula spune asfel: Pentru a obține stele cât mai punctiforme, este necesar să reglăm timpul de expunere până la maxim:
500 / (distanța focală a obiectivului * crop factorul camerei)
Exemplu: avem o cameră Canon 60D, cu senzor APS-C (Crop Factor x1.6) și un obiectiv cu distanța focală de 14mm.
Rezultatul va fi: 500 / (14 * 1.6) = 22.32, rotunjit la 22.
Asta înseamnă că putem realiza expuneri de până la 22 de secunde fără ca stelele să lase urme în poza noastră.
- Regula 400
Regula 500 funcționează bine dacă utilizăm aparate foto mai vechi, cu pixeli mai mari. Aparatele foto mai noi, însă, au pixelii mult mai mici, ceea ce face ca mișcarea stelelor să fie mai ușor vizibilă în fotografii. Pentru camerele foto noi, cu pixeli de dimensiuni mici, vom folosi regula 400. Aceasta înlocuiește 500 cu 400 în formula de calcul și rezulta într-un timp de expunere mai scurt. Cu același exemplu de mai sus, vom obtine 17.85. Aproximand la 18 secunde, regula spune că vom putea expune pana la 18 secunde fără sa avem urme de stele.
NOTA: Indiferent care regulă din cele de mai sus o folosim pentru calculul expunerii, stelele vor lăsa întotdeauna urme în fotografie. Pământul se rotește constant, cu o viteză de 15 arcsecunde pe secundă. Dacă rezoluția sistemului nostru este de 45 arcsecunde per pixel, o stea de 15 arcsecunde diametru va trece de pe un pixel pe următorul în 3 secunde. Cu cât această rezoluție este mai mică, cu atât timpul în care acea stea va putea fi încadrată într-un singur pixel scade. Salvarea noastră este faptul că pixelii dintr-o fotografie sunt foarte mici, deci, atât timp cât nu mărim imaginea foarte mult, sau nu depășim cu mult limitele impuse de cele două reguli, stelele vor părea punctiforme.
Stiind aceste 2 reguli, putem foarte ușor sa experimentam pana găsim un timp de expunere care balansează detaliile obținute și forma satisfăcătoare a stelelor. Putem începe cu 5 secunde sub limita calculată, iar dacă stelele nu lasă urme aparente, putem crește timpul de expunere cu câte o secunda, până când stelele încep să lase urme ușor sesizabile la zoom 5x. De multe ori, putem fi multumiți chiar și depășind timpul dictat de reguli, chiar dacă vom obține urme de stele. Punctul in care ne oprim depinde de preferințele și așteptările fiecăruia.
- ISO
ISO, cum am explicat și în Dicționar și noțiuni de bază, ISO reprezintă un factor de amplificare al semnalului obținut de senzor. Alegem ISO în funcție de ISO invariance și de timpul de expunere utilizat. Cu cât utilizăm un timp de expunere mai lung, cu atât vom putea folosi un ISO mai mic, deoarece semnalul va avea mai mult timp să se adune și să acopere zgomotul de citire, iar noi putem păstra gama dinamică ridicată și vom evita arderea stelelor.
- Apertura
Când vorbim de apertura unui obiectiv foto, ne referim la deschiderea diafragmei din interior. Această diafragmă afectează raportul focal, deoarece obstrucționează deschiderea maximă a obiectivului și lăsa mai puțină lumină să ajungă pe senzor.
Și… de ce am vrea asta?
Din păcate, puține sisteme optice sunt corectate perfect. Fiecare obiectiv va avea niște aberații. Cu cât raportul focal este mai mic, cu atât toate aceste aberații vor fi mai vizibile.
Avem multe surse de lumina punctiforme, ce pot fi foarte ușor stricate de aceste aberații. Aberațiile cromatice, cele de sfericitate și coma vor fi exacerbate de un raport focal mic. De aceea, putem închide diafragma câteva “stopuri” pentru a contracara efectele acestora aberatii. Aici, fiecare obiectiv și sistem optic va fi diferit. Un senzor mai mare va fi mult mai neiertător cu aberațiile din culturile câmpului vizual, acolo unde stelele vor lua forma de comete (comă). Un obiectiv care are sticla de calitate mai proastă, sau nu este construit cu sticla cu dispersie redusă, va prezenta un nivel de aberație cromatică. .
Este bine să experimentăm cel mai mult cu diafragma, până putem obține un compromis între “rapiditatea” lentilei și o corecție acceptabilă a acestor aberații.
Un bonus al unei aperturi mai închise este o zonă de focus critic mai mare, deci ne va fi mai ușor să obținem o focalizare bună cu un raport focal mai mare.
- Setari importante
Am discutat despre setarile de baza ale pozelor, dar mai sunt unele setari ale camerei ce trebuie modificate
- Întotdeauna vom trage RAW. JPEG introduce compresie cu pierderi
- Long Exposure Noise Reduction, High ISO NR și orice alt tip de noise reduction trebuiesc dezactivate. Pe lângă faptul că Long Exposure Noise Reduction va dubla timpul în care se realizează o poza (din cauza faptului că va trage un cadru dark după fiecare poză), orice noise reduction tratează unele stele mai micuțe ca pe zgomot și le șterge.
- Dezactivarea display-ului în timpul expunerii, pentru a limita lumina creată de aparat
- Dezactivarea timpului de sleep/stand by, pentru a evita stingerea automată a camera în timpul sesiunii.
- IMPORTANT! După ce ați focalizat folosind live-view, înainte să realizați fotografiile, DEZACTIVAȚI live-view. Unele camere vor suferi de un glow în pozele finale, prezent dacă poza a fost realizată cu live-view pornit.
De asemenea, la DSLR-uri, ar fi util să acoperim ocularul cu un capac, pentru a limita șansele ca lumina parazită să pătrundă prin acesta și să ajungă pe senzor. De cele mai multe ori, aceste capace vor fi prinse pe cureaua aparatului foto și vor înlocui cupa de cauciuc din jurul ocularului.
- Focalizarea pe stea
Din păcate, un aparat foto convențional nu poate focaliza automat pe stele (unele fac asta, dar nu perfect). Așa ca, va trebui să focalizăm manual. Montați obiectivul pe aparat și activați focalizarea manuală. Porniți modul live view, îndreptați aparatul spre o antena îndepărtată (puteți face asta cât timp încă este lumină afara) și rotiți de inelul de focalizare al obiectivului până când imaginea obiectului încadrat devine clară. Folosiți-vă de funcția de mărire (zoom) a aparatului pentru a putea vedea mai bine obiectul pe ecran. De asemenea, vă puteți folosi de Lună, deși serile cu Lună sunt întotdeauna de evitat când încercăm să facem astrofoto de unghi larg.
După ce ați focalizat pe obiectul terestru, așteptați lăsarea serii astronomice (când Soarele a coborât cu peste 18 grade sub orizont) și identificați zona cerului pe care doriți să o fotografiați. Dacă puteți identifica in live view niște stele mai strălucitoare, utilizați-le pentru a îmbunătăți focalizarea.
- Îndreptați aparatul către o stea strălucitoare (Sirius, Deneb, Arcturus, Altair, Rigel, etc.) sau o planetă și centrați-o în ecran (Sirius, Deneb, Arcturus, Altair, Rigel, etc.).
- Mișcați ușor inelul de focalizare, urmărind modificarea dimensiunii stelei. Pentru a obține un focus perfect, vrem ca dimensiunea stelei să fie cât mai mică.
- După ce ați obținut o focalizare satisfăcătoare în live view, expuneți aceeași zonă a cerului pentru câteva secunde. Astfel, vor apărea mult mai multe stele pe ecran. Analizați poza și repetați procesul până reușiți sa obtineti o focalizare satisfăcătoare.
NOTA: Pentru a putea obține imagini clare, ar fi de preferat sa folositi declanșare la distanță, sau declanșare cu temporizator de 2 secunde, pentru a nu introduce vibrații în poza.
Exista un accesoriu foarte util pentru acest proces de focalizare, numit mască Bahtinov.
Această mască se montează pe obiectiv și are ca rol crearea unui model de difracție în formă de X tăiat de o linie verticală, care ne arată, prin poziția acelor de difracție, dacă imaginea este corect focalizată.
- Încadrați în live view o stea strălucitoare, focalizați manual astfel încât steaua să fie vizibilă în pe ecran, apoi montați masca Bahtinov.
- Analizați imaginea folosind funcția de zoom.
- Rotiți inelul de focalizare al obiectivului, urmărind schimbarea poziției acelor de difracție. Pentru ca focalizarea să fie corectă, acul vertical trebuie să fie perfect centrat între acele diagonale. După focalizarea în live view, realizați o fotografie cu o expunere de câteva secunde, pentru a confirma că acele de difracție sunt corect centrate.
NOTA: Pentru a putea obține imagini clare, ar fi de preferat sa folositi declanșare la distanță, sau declanșare cu temporizator de 2 secunde, pentru a nu introduce vibrații în poza.
Vedeți diagrama de mai jos. Aceasta reprezintă imaginea stelei și modelul de difracție creat de masca Bahtinov. Direcția acului vertical față de centrul modelului este dată de direcția in care suntem defocalizați, adică dacă nu am atins sau am depășit punctul de focus. Majoritatea obiectivelor vor permite depășirea acestui punct.
După ce ați folosit masca Bahtinov, nu uitați sa o îndepărtați de pe obiectiv. Mult prea mulți astrofotografi au pierdut minute, sau chiar ore de expunere din cauză că au uitat să scoată masca de pe obiectiv.
Blocarea focalizatorului
Unele obiective dispun de un mecanism de blocare a focalizării, însă majoritatea nu au acest mecanism. După ce ați focalizat, puteți bloca inelul de focalizare cu o bucată de bandă adezivă, pentru a evita mișcarea accidentală a acestuia pe parcursul serii.
- Încadrarea
După ce ați focalizat și ați montat încălzitorul anti-rouă (dacă este necesar), este timpul să încadrăm ținta sau regiunea cerului pe care dorim să o fotografiem. Dacă ați simulat încadrarea în câmpul vizual folosind Stellarium (pe PC sau Stellarium Plus pe smartphone), aveți deja o idee ce suprafață a cerului poate fi încadrată în câmpul vizual al camerei și ce stele vă puteți lua ca reper pentru încadrare.
În unele situații și folosind unele camere, putem vedea destule stele în Live View pentru a putea încadra porțiunea de cer care ne interesează în câmpul aparatului foto. Dacă imaginea din Live View nu este destul de luminoasă, pentru a vedea mai multe stele, putem realiza expuneri de câteva secunde, de preferat la ISO mare (de la 6400 in sus). Expuneți cele câteva secunde și ajustați poziția camerei până obțineți încadrarea dorită.
NOTA: Pentru a obține imagini clare, ar fi de preferat să folosiți declanșare la distanță, sau declanșare cu temporizator, pentru a nu introduce vibratii în fotografie.
Un lucru important de ținut minte, dacă NU utilizăm un star tracker este faptul că stelele se vor mișca pe cerul nopții și, în consecință, în cadrul camerei.
O metodă de a corecta această derivă este reîncadrarea țintei la o anumită perioadă de timp, perioadă stabilită în funcție de cât de lungă este focala obiectivului și de cât de mare este regiunea din cadru pe care dorim să o păstrăm. Această metodă este preferată, în cazul in care obiectivul folosit suferă de aberații în marginea câmpului.
Folosind simularea din Stellarium, puteți seta timpul de început și timpul de sfârșit planificat pentru sesiune pentru a vedea cât se vor mișca stelele pe cer în acea perioadă. Astfel, putem încadra zona de interes mai în stânga cadrului la începutul sesiunii, ca ea să nu iasă din cadru prea repede. Folosiți această metodă doar dacă obiectivul folosit este foarte bine corectat în marginile câmpului vizual. În cazul obiectivelor foarte wide, cu focale foarte scurte, marginile câmpului vor suferi de aberații destul de pronunțate, așa că reîncadrarea țintei odată la ceva timp este recomandată, daca utilizăm acest tip de obiectiv.
Dacă nu utilizăm un star tracker, porțiuni din cer vor dispărea gradual din cadru prin marginea vestică, iar noi regiuni de cer vor apărea din partea estică. Putem, desigur, sa suprapunem cadrele astfel încât să combinăm toate regiunile, dar regiunile ce apar și dispar din cadru vor avea mai puține cadre față de regiunea ce a stat toată sesiunea încadrată în câmpul camerei, deci zgomotul va fi mai pronunțat. Puteți suprapune în acest mod iar, dacă nu sunteți mulțumiți de nivelul de zgomot din zonele cu pricina, pe puteți decupa și păstra doar zonele cu cele mai multe cadre. Aplicațiile de stacking, cum ar fi Sequator sau DeepSkyStacker au opțiuni de a suprapune pozele în ambele moduri menționate. Vom vedea aceste metode de stacking în secțiunea de procesare a acestui ghid.
Dacă utilizăm un star tracker bine aliniat polar, ținta noastră va rămâne încadrată în câmpul vizual al camerei pe tot parcursul sesiunii, nefiind nevoie de reîncadrare și vom putea păstra toată porțiunea, fără ca anumite zone să sufere de problemele menționate mai sus.
Capturarea cadrelor – Secvențierea
- Manual
Cea mai simplă metodă de a realiza poze, din punct de vedere al echipamentului necesar, este și cea mai incomodă: declanșarea manuală a fiecărui cadru în parte. De preferat, folosiți modul de fotografiere cu temporizator, pentru a nu induce vibrații în fotografie în momentul în care atingeți aparatul. De asemenea, aceasta metoda poate fi folosită doar dacă timpul de expunere este unul presetat și nu Bulb.
Această metodă, pe lângă faptul că este foarte obositoare și incomodă (pentru ca o fotografie să iasă cât de cât decent, avem nevoie de măcar 2 ore de expunere), implică și cel mai mare risc de a strica focalizarea și încadrarea, pentru că atingem constant aparatul.
- Declansator pe fir cu blocare
Dacă timpul de expunere rezultat în urma calculelor făcute în secțiunea anterioară este sub 30 de secunde, putem “păcăli” aparatul să declanșeze pozele continuu fără un intervalometru.
Pentru asta, este necesar doar un declanșator cu cablu care poate fi blocat pe apăsat și să setam camera pe modul de rafală. Din cauza ca expunerile sunt lungi, nu vom umple niciodată bufferul vreunei camere, oricat de entry-level este ea. În buffer se adună pozele între momentul în care sunt citite de pe senzor și scrise pe card. Deoarece scrierea pe card este un proces relativ lent față de citirea de pe senzor, e nevoie de acest buffer să stocheze pozele până în momentul scrierii lor pe card.
Astfel, tot ce trebuie sa faceți este să apăsați pe buton, să blocați pe declanșare și sa va relaxati. Dacă alegeți să reîncadrați după o perioada de timp, deblocati declanșatorul, realizati încadrarea nouă, apoi reluați secvența.
Menționez declansatorul pe fir, nu si cel remote, deoarece nu prea exista opțiunea de a bloca declansatorul cu o telecomandă prin Infraroșu. Este posibil ca aparatul foto folosit de voi să aibă o aplicație pe smartphone pentru control la distantă. Verificați dacă această aplicație dispune de funcție de declanșare în rafală sau intervalometru.
- Intervalometru
Cu un intervalometru aveți un control deplin asupra sesiunii de astrofotografie. Puteți seta timpul de expunere, intervalul la care să realizați expunerile, numărul expunerilor și perioada în care se realizează expunerile. Un intervalometru vă va permite să realizați și expuneri cu timpi mai lungi decat cei presetati în camera, de peste 30 sau 60 de secunde, folosind modul Bulb. Acest accesoriu poate fi cumparat pentru aproape orice camera DSLR/Mirrorless.
Unele aparate foto pot avea funcție de intervalometru integrată in sistemul de operare. Această funcție poate fi găsită, pe unele aparate, cu numele de “Time-lapse”.
- MagicLantern (Canon)
Pe unele aparate foto Canon poate fi instalat MagicLantern, un add-on software ce poate fi instalat peste sistemul de operare al camerei, ce oferă funcția de intervalometru unor camere care nu aveau așa ceva în soft-ul lor original.
ATENTIE! Deși șansele sa se intample ceva rău sunt foarte mici, atata timp cat urmați instrucțiunile, fiind un software modificat, se poate ca instalarea acestui soft să vă strice camera (bricking). Instalați Magic Lantern PE PROPRIA RĂSPUNDERE
- Aplicații pe smartphone sau laptop
Unele camere foto vor avea o aplicație dedicată pentru smartphone sau Windows/Linux/macOS ce poate controla expunerile. De asemenea, există o multitudine de aplicații dedicate astrofotografiei, cum ar fi APT, NINA BackyardEOS, BackyardNikon, Ekos, etc. ce pot controla expunerile prin cablul USB. Pe lângă controlul expunerii, puteți utiliza aceste aplicații pentru încadrare și focalizare mai facilă, pentru controlul obiectivului (dacă obiectivul, camera și aplicația sunt compatibile) și salvarea cadrelor direct pe laptop. Verificați în prealabil dacă aparatul vostru este compatibil cu vreuna din aceste aplicații, sau dacă are vreo aplicație oferită de producător.
- Limitari si cum le depasim
Fie că vorbim de un DSLR sau de un aparat foto mirrorless, avem, din păcate, o limitare fizică a aparatului ce ne oprește să adunăm cât mai mult semnal util.
Mare parte din lumina emisă de nebuloasele de emisie din Calea Lactee are o lungime de undă zona de roșu spre infraroșu a spectrului vizual. Aceasta lumina este emisa, in mare parte, de Hidrogen alfa (656.3 nm) și de Sulf (672.4 nm), gaze care sunt ionizate de stelele din jurul lor.
Pentru a obține o balanță de alb corectă pentru fotografia de zi, aparatele foto blochează o foarte mare parte din zona roșie a spectrului. Avem mai jos un grafic a foarte multor aparate foto și nivelul lor de blocare al acestor emisii spectrale. În medie, din lumina cu lungime de undă de 650nm mai trece doar intre 20% si 25%. Daca vorbim de Sulf (672.4 nm), lumina este blocata si mai mult, trecând doar maxim 20% pentru unele aparate, marea majoritate blocand pana la 10%.
Sursa: https://www.cloudynights.com/topic/903290-visual-color-matching-with-an-asi224mc/page-17
Cu excepția câtorva ediții de aparate construite special pentru astrofotografie (Canon 60Da, Canon Ra), aparatele vor avea acest filtru și vor tăia, intr-o mare masura, din emisiile spectrale ale nebuloaselor.
Din fericire, cum producătorul camerei a montat un filtru peste senzor, si noi putem sa il demontam.
ATENTIE! Nu o să vă spun să nu încercați asta acasă… toata ideea acestei secțiuni este să vă aduc la cunostinăa această metodă. Există nenumărate tutoriale pe internet pentru nenumărate camere, așa ca nu vom intra în detalii aici pentru fiecare camera în parte. Tocmai de aceea, faceți aceasta modificare PE PROPRIA RĂSPUNDERE. Pentru a realiza aceasta modificare, trebuie să desfaceți aparatul, să demontați senzorul și să manevrați niște componente foarte mici și fragile. Puteți alege să duceți aparatul la un atelier specializat în camere foto și să întrebați dacă oferă acest serviciu. Aparatul va ieși instant din garanție. De asemenea, dacă acel filtru de blocare nu este înlocuit cu un filtru de conversie Baader, autofocusul cu senzorii de autofocus cu detecție de fază dedicați nu va mai funcționa! Mai mult, balansul de alb va fi afectat. Pe scurt, acel aparat va deveni foarte greu de utilizat ziua.
După demontarea filtrului, pe senzor va ajunge mult mai multă lumina emisă la aceste lungimi de undă. Vedeți, mai jos, o comparatie între o fotografie făcută cu o camera cu filtru iar, mai apoi, una fără filtrul respectiv.
Se poate observa ca în poza din dreapta, culoarea roșie este mult mai intensă, iar anumite zone din calea lactee abia acum devin vizibile, fiind aproape imposibil de observat în poza din stânga.
Desigur, puteți realiza astrofotografii și fără a vă modifica aparatul, dar eliminând acel filtru, calitatea fotografiilor obtinute va crește semnificativ. Cel mai bine este sa faceți această modificare, inițial, pe o cameră mai veche și mai puțin valoroasă, care să nu vă afecteze în cazul în care alegeți să faceți modificarea singuri și ceva merge prost.
Câteva camere DSLR care pot fi modificare relativ usor, din cauza ca nu au sistem de stabilizare pe senzor sunt camerele DSLR Canon. Canon 1100D, Canon 2000D, Canon de la 550D pana la 800D, toate pot fi modificate usor și sunt, sau au fost, utilizate de foarte multi astrofotografi. Nikon D5300-D5600 sunt camere care pot fi modificate ușor și oferă rezultate foarte bune.
Nota de final
Dacă urmați acești pași la prima voastră sesiune, veți avea toate șansele să obțineți niște cadre bune pe care le veți putea suprapune și procesa, mai târziu, pentru a obține prima voastră astrofotografie de unghi larg.
Pe scurt, înainte să plecați la drum, asigurați-vă că aveți destule baterii încărcate pentru a putea alimenta aparatul și star tracker-ul pe tot parcursul sesiunii, bandă anti-rouă pentru obiectiv și destul spațiu pe cardul SD sau pe laptop. Alegeți-vă ținta astfel încât să puteți captura cât mai multe cadre. Nu uitați să păstrați baterie și pentru cadrele de calibrare de la finalul sesiunii. Cadrele flat trebuie să le realizați fără a modifica focalizarea, altfel ele vor fi incorecte. Apoi, realizați cadre dark și bias, dacă doriți să utilizați aceste cadre pentru calibrare.
