Salutare si sărbători fericite! Încep prin a spune ca urmatoarele observații au avut loc în noaptea dintre 15-16 decembrie cât și în seara lui 20. Am fost destul de entuziasm sa scot telescopu meu SW 8" f/6 afara după mai bine de 1 luna și jumătate în care cerul a fost doar înnorat, în plus era și o ocazie buna de a testa colimarea telescopului după ce avusesem o lupta cu ea mai bine de 2 săptămâni. Pe lângă ca se anunta toată noaptea senin, umiditatea relativa era in jur de 40%, ceva foarte neobișnuit în zona mea unde valorile nu scad aproape niciodata sub 90% pe noapte, diferența fiind vizibila la contrastul cerului, acesta era fiind mai intunecat ca de regula. Prima țintă a fost evident Saturn, inelele erau spectaculoase ca de obicei urmând ca mai apoi sa i număr lunile. În total am numărat 6, 5 dintre acestea erau ușor de vazut, doar Enceladus mi a dat puțin bătăi de cap deoarece era aproape de inele. Mimas nu era vizibila, aceasta se afla în spatele planetei la momentul acela. Următoarea țintă a Pleiades, mai exact voiam sa observ nebulozitatea din apropierea stelei Merope, deși în trecut am mai trecut rapid de 2-3 ori peste Pleiades nu sesizasem nimic în mare parte fiindcă nu știam unde sa ma uit. Surprinzător la 48X era chiar evidenta și mare! Ba chiar cred ca am obținut indicii despre o alta bucata de nebulozitate din jurul stelei Maia, însă nu sunt foarte sigur, e nevoie de o alta observație pt a confirma atunci când transparența va fi la fel de buna. După reușită mi am îndreptat telescopul spre Andromeda cu ținta sa observ cel mai mare nor stelar din grupul local de galaxii, NGC 206. Studiasem zona din imagini și știam ca se afla intre 2 perechi de stele (acestea aveau magnitudini cuprinse între 10-12) deci nu era o problema în a le localiza. NGC 206 era destul de slab fiind mai mult vizibil cu vederea periferica. Acesta arata similar cu double cluster atunci când e vazut cu ochiul liber, mai exact ca o pată cu niște granulații. Ma îndoiesc ca acele granulatii proveneau de la giganții albaștri de 16 magnitudini de acolo, probabil erau stele din Calea Lactee slab vizibile. Mai jos de Andromeda se află galaxia NGC 404 denumită și ca Mirach's Ghost, dat fiind faptul ca e aproape de steaua Mirach, avand magnitudinea 11.2. Am folosit 120X ca sa scot steaua din câmpul ocularului și am rămas plăcut surprins sa observ cât de luminoasa este galaxia! Din ce citisem se afla pe la 10 milioane de ani lumină. De la Mirach mi am coborât ușor telescopul spre galaxia Triangulum, in timp ce ma uitam prin ocularul de 48X. O alta surpriză a fost ca am dat pe drum complet random peste un cluster de galaxii. Acest cluster era aproape de steaua HD8347, cu o mulțime de membrii care erau vizibili, din păcate nu am putut sa i dau atenția pe care o merita deoarece focusul mereu era Triangulum. Pentru curioși am cautat pe internet și acest cluster se numește "Arp 229". Întorcându-ne la Triangulum, nebuloasa extragalactica NGC 604 era atât de evidenta chiar și la 48X, am petrecut 15-20 minute încercând sa îmi dau seama care e structura galaxiei mai exact, cu vederea periferica puteam sa observ vag 2 spirale care iasă din centrul galaxiei si care formau un fel de "S", însă tot nu eram sigur de ceea ce văd, ulterior în seara lui 20 am confirmat ca ceea ce vedeam era real, super cool!! Ușor, ușor se ridica și Orion asa ca am introdus filtrul UHC în ocular pentru a observa Flame Nebula. Un lucru care îmi place la filtru e ca mai blochează din lumina stelei Alnitak. Nebuloasa arata splendid și detaliat, benzile întunecate din ea fiind evidente. Nu departe de ea se afla nebuloasa de reflexie M78, am eliminat filtrul și am cautat o. Am zărit o imediat, insa nu erau multe de văzut, doar 2 stele și o pată mai mare în jurul lor. Am trecut la Orion Nebula si wow! Arăta absolut incredibil! Ultima oara când o văzusem a fost la sfârșitul lui septembrie! Zona din jurul Trapezium era de un verde atât de evident iar pe margini se putea observa o nuanță de roz. Cu filtrul UHC culorile au dispărut însă acesta a dezvăluit detalii suplimentare, OIII n am încercat. Lângă M42, se mai afla si Running Man nebula, o combinație de reflexie și emisie. Cu vederea directă era cam invizibila, cea periferica a dezvăluit o pată in locul unde se afla dar cam atât, nu am folosit vreun filtru aici. Am trecut la Ngc 1999 o alta nebuloase de reflexie, la 48x la fel ca în cazul lui M78, nu erau multe de văzut doar o stea înconjurată de o ceață. Tot în constelația lui Orion se mai afla și nebuloasa de reflexie NGC 1788, care arata și aceasta doar ca o pată. Pana atunci nu mai observasem niciodata o stea moartă, adică o pitica albă. După un research am găsit una care se afla la doar 17 ani lumină în constelația Eridanus având în jur de 9 mag numita 40 Eridani B. Un lucru foarte interesant e ca mărimea acesteia e cam ca a planetei noastre! Desi situata într un sistem triplu legat gravitational, nu a fost deloc dificil de rezolvat de steaua principala. Următoarea țintă a fost un 2 în 1 la propriu adica un roi de stele și o nebuloasa planetară care efectiv se afla în acel roi. E vorba de M46/NGC 2438. Arătau absolut splendid, nu am vrut să folosesc OIII pt nebuloasa planetară ca să nu facă clusterul să dispară. Mai sus de el se mai aflau încă 2 clustere, M47 și NGC 2423 care arătau interesant dar nici pe departe la fel faine ca M46:)). Apoi am încercat sa vad nebuloasa Thor's Helmet, și am întâlnit dificultate, de fiecare data când o căutăm ma izbeam de nebuloase întunecate imense și eram foarte dezorientat privind locul unde ma aflam deoarece pe Stellarium nu mi le arăta. Pana la urmă am renunțat deoarece eram prea confuz, va rămâne o prioritate data viitoare. Continuând cu globular cluster ul NGC 2419 , acesta nu e unul obișnuit, se afla la aproape 300k ani lumină de noi! L am găsit repede si era evident în ocular deși nu am putut rezolvat vreo stea. Cum Ursa Major se înalța pe cer, am fixat telescopul pe M81 și M82. De fiecare data rămân surprins cât de strălucitoare pot fi galaxiile ăstea, folosind 120X magnificatie am putut sa observ o banda întunecată ce tăia mijlocul lui M82. Un challenge de viitor pe care mi l propun e sa vad dacă e posibil sa observ brațele din M81. Alte 2 galaxii pitice din apropiere NGC 3077 si NGC 2976 erau și ele vizibile. Schimbând ținta de data asta focusul era M108 și Owl Nebula. Absolut geniale! Ambele încăpeau în acelasi FoV! M108 e o galaxie aproape edge on, interesant e ca e posibil ca galaxia sa fi prezentat niște pete întunecate, dar care nu le am dat importantă deoarece aveam impresia ca poate mi se pare de la oboseala, zilele astea am văzut niște poze cu galaxia și par să corespundă cu ce am observat, în orice caz trebuie sa o mai observ o data. Owl Nebula e uriașă pentru o nebuloasa planetară. Mai jos de ele se afla galaxia spirala NGC 3631, luminoasă dar totuși fără detalii. Pintre ultimele ținte a fost Crab nebula, foarte luminoasă doar ca fără detalii, speram sa vad filamente dar nope. 

Deja înghețat de frig și cam obosit, am ales ca ultima țintă 3I/Atlas, cam cel mai așteptat lucru din acea seară, doar nu vezi in fiecare noapte un vizitator venit din alt sistem solar. În timp ce cautam cometa m am lovit din greseala de Leo Triplet, cumva mi am luat un spoiler fiindcă așteptam sa se ridice cât mai sus pentru prima observație, dar nici la 40° nu e rău. În fine, galaxiile arătau splendid, toate 3 incapeau in acel FoV, una dintre ele era edge on și banda întunecată era evidenta. Ajuns si la 3I/Atlas, nucleul ei era ușor de vazut, centrul era luminos, spre exterior luminozitatea scadea. Nu am reusit sa observ vreo coadă. A doua tura de observații de pe data de 20 a durat puțin, din cauza norilor. Seeing ul era nasol, transparența era totusi bună. Am inceput cu cel mai mare globular cluster din galaxia Andromeda, Mayall 2, acesta e de 2 ori mai masiv decât Omega Centauri, avand magnitudinea 13.8. Obiectul în sine nu a fost dificil de văzut, insa a fost mai greu de găsit deoarece se afla departe în halo ul galaxiei. Pe lângă asta asta, mai erau încă 2 stele apropiate de el și trebuia rezolvat de ele, partea interesanta e ca nu avea aspect stelar. Sărind de la el la NGC 1333, o nebuloasa de reflexie în Perseus. Nu sunt prea multe de zis aici, ca aspect era o pată rotunda cu o stea în mijloc, folosind vederea periferica o alta pată alungita iesea la iveala la stânga. Ultima țintă a fost clusterul de galaxii Abell 426. Dificil! La low power nu am detectat nici o galaxie, crescând la 120X au ieșit la iveala NGC 1275 și NGC 1272, apoi au venit norii... Suspectez ca mai sunt membrii vizibili dar cu siguranță nu e o țintă ușoară pt un 8". Cam atat! Mulțumesc dacă ați ajuns pana aici și cer senin!