Astronomia Asistată Electronic, sau EAA, acronim în engleză de la Electronically Assisted Astronomy este o ramură a astronomiei observaționale ce se folosește de camere foto sau video, mult mai sensibile decât ochiul uman, pentru a proiecta pe un ecran, în timp real, imagini cu obiecte cerești obținute printr-un telescop sau obiectiv. Scopul ei este să ofere imagini mult mai luminoase și detaliate ale unui obiect ceresc, ce nu pot fi văzute cu ochiul liber.  

    Se deosebește, astfel, de astrofotografie prin faptul că imaginile sunt observate în timp real, cu un nivel minim de procesare. Expunerile sunt scurte, de la milisecunde până la doar câteva secunde iar stacking-ul (suprapunerea sub-cadrelor) se realizează pe loc, progresiv, fiecare nou cadru fiind adăugat la imaginea anterioară. 

Acest tip de stacking (live-stacking) NU ”cântărește” fiecare imagine, ele având o influență egală în stack-ul final (spre deosebire de stacking-ul normal, folosit în procesarea astrofotografiilor, ce măsoară anumite caracteristici ale subcadrelor și atribuie acestora un ”weight” (adică un nivel de influență) în imaginea finală). De asemenea, cadrele proaste (mișcate, încețoșate, cu urme de sateliți) nu sunt aruncate, ele fiind incluse în imaginea finală. 

    Un ultim atribut al EAA, deși nu este neapărat definitoriu sau obligatoriu, este că observațiile se fac pe loc, fără să se păstreze cadrele finale pentru observații sau post-procesare ulterioară, acasă. 

    Pe scurt, EAA înseamnă:

• cadre scurte (ms - câteva secunde)
• live-stacking
• procesare minimă, în mare parte pe preview, nu pe imaginea finală
• observație vizuală asistată în timp real, fără rezultate păstrate (opțional)