Săptămână stelară la cumpăna dintre sezoane

26 iunie 2026

În săptămâna ce tocmai a trecut, astROmaniacii din zona capitalei au mâncat astronomie pe pâine, profitând de această perioadă cu cer senin.

Dat fiind că, mai presus de toate, suntem astronomi amatori, putem spune că, oficial, s-a încheiat unul dintre cele mai productive sezoane vernale din ultimii ani, din punct de vedere astronomic. Din momentul echinocțiului de primăvară și până ieri, când am sărbătorit solstițiul de vară, norii și-au luat un concediu plătit în integralitate de noi, astfel încât să putem ieși liniștiți la stele.

Cu această ocazie, am strâns un număr impresionant de starparty-uri în cele 3 luni ale acestui sezon astronomic, în cadrul cărora am observat sute de obiecte deepsky și am adăugat zeci de ore de expunere la proiectele astrofotografice.

Ultima săptămână a adus 3 noi ieșiri la stele, favorizate de un cer lipsit cu desăvârșire de nori pe timpul nopții. În data de 16-17 iunie am montat tabăra de observații în locația consacrată de lângă Pădurea Ciornuleasa, jud. Călărași, urmând ca weekendul să înceapă cu un nou starparty în aproximativ aceeași zonă, în data de 20-21 iunie. Dat fiind că ne aflăm în plină perioadă a treieratului, locul nostru clasic a fost ocupat de o flotă de utilaje agricole în noapte de vineri spre sâmbătă, ocazie cu care am fost nevoiți să schimbăm puțin locația și să ne afundăm în câmp câteva sute de metri în plus.

În paralel, alți 4 astROmaniaci și-au stabilit tabăra provizorie în zona Fundulea, jud. Călărași, unde au observat, preponderent, planetele Jupiter și Venus, Luna, precum și o serie de stele duble și multiple.

Finalul săptămânii (21-22 iunie) ne-a purtat, alături de telescoape, pe câmpurile agricole ale județului Buzău, în apropiere de Padina, unde cerul este superior celui de lângă Pădurea Ciornuleasa din punct de vedere al întunecimii. Chiar dacă am ales, contraintuitiv, să petrecem cea mai scurtă noapte din an într-o locație mai îndepărtată decât cea obișnuită, iar raportul ore de condus/ore de întuneric nu ne-a favorizat deloc (4/2,5 incluzând apusul târziu al Lunii), calitatea cerului și domurile de poluare luminoasă la orizont diminuate au compensat efortul.

Pe parcursul celor 3 starparty-uri, astrofotografii astROmaniaci au adunat fotoni pe senzor cât e noaptea de lungă (sau, mai bine zis, de scurtă), vizând ținte specifice sezonului estival-autumnal, pe teritoriul constelațiilor Sagittarius, Hercules, Vulpecula, Cepheus și Draco.

Între timp, cât telescoapele destinate fotografierii cerului își făceau singure treaba, atmosfera a fost întreținută cu observații vizuale spectaculoase prin Gargantua, telescopul de 20” (508mm).

Toate cele 3 nopți ne-au oferit condiții atmosferice foarte bune, cerul fiind nesperat de transparent în ciuda umidității specifice verii și a prafului adiacent zonelor agricole, cauzat de combinele ce treieră câmpurile. Acest fapt a permis observarea obiectelor cosmice la nivel optim, iar rezultatul ne-a făcut să stăm cu ochii în ocular până la ivirea zorilor. Vă relatăm și vouă câteva dintre highlight-urile absolute ale celor 3 nopți de observații:

Poate cel mai impresionant detaliu al acestei săptămâni observaționale se află în interiorul nebuloasei Eagle (M16) din constelația Serpens, și majoritatea cititorilor știu deja la ce ne referim. Celebrii Stâlpi ai Creației s-au văzut incredibil de bine, cu ajutorul filtrului UHC pentru a scoate în evidență hidrogenul ionizat al acestui obiect cosmic. Odată ce fundalul nebular a fost îndeajuns de luminos, la 110x (cu ocular Ethos 21mm), structura întunecata formată din praf interstelar a ieșit foarte bine în evidență. La 176x (cu ocular Ethos 13mm), am putut observa forma stâlpului principal și baza mai lată a structurii;
Perechea din zona Centrului Galactic, M8 și M20 ne-au oferit, de asemenea, detalii fotografice. Nebuloasa Lagoon (M8), se întindea mult în afara câmpului disponibil de 1 grad și prezenta detalii intrinseci impresionante, de la filamente de nebulozitate și până la zone întunecate de praf care tăiau prin zona luminoasă a gazului ionizat. Nebuloasa Trifid (M20), a fost totuși campioana în ceea ce privește filamentele de praf întunecat, fâșiile negre din mijlocul emisiei de hidrogen ionizat oferind o senzație absolută de imersivitate si tridimensionalitate. Totodată, un detaliu mai greu de observat vizual și care s-a văzut excelent a fost componenta de reflexie a nebuloasei, cea care în imagini are culoarea albastră și care completează cele trei nuanțe ale acestui obiect. În ocular, această zonă avea forma unui arc ce încadra partea de emisie și praf întunecat;
Imensa nebuloasă North America (Ngc 7000) a intrat cu brio în lista vedetelor cosmice, în special datorită unui detaliu: Cygnus Wall. Am orientat telescopul către zona Golfului Mexic, iar detaliile nu au întârziat să apară. Contrastul dintre întunecimea prafului interstelar din interiorul golfului și luminozitatea gazelor ionizate din jurul acestuia a fost copleșitor, iar zona Cygnus Wall a oferit detalii filamentare incredibile, ieșind la iveală acea formă de pasăre cu aripile deschise;
Nebuloasa Dumbbell (M27), aflată în constelația Vulpecula și poate una dintre cele mai spectaculoase nebuloase planetare de pe cer, ne-a oferit și ea detalii impresionante și o oarecare premieră pentru noi. Pe lângă multitudinea de filamente fine aflate în interiorul „cotorului de măr”, de data aceasta începutul „urechilor exterioare” a fost mult mai evident decât în cadrul altor sesiuni de observații, când eram tentați să dăm vina pe imaginație când vedeam aceste detalii. De data aceasta, se vedea clar un început subtil de nebulozitate fantomatică în lateralul stratului principal al nebuloasei, împreună cu zonele mai întunecate de praf care înțeapă nucleul în formă de „X”. Acest final apoteotic al unei stele care și-a terminat combustibilul și a început să își expulzeze straturile superioare de gaz a fost surprinsă în imaginea de mai jos de către colegul nostru, Florin Dumitrescu, în cadrul ieșirii de pe 21-22 Iunie, la Padina, Imaginea a fost procesată în paleta de culori Foraxx, folosind expuneri prin filtrele de bandă îngustă Sulf, Hidrogen și Oxigen.

Cu alte detalii impresionante, mai puțin observate vizual, ne-am întâlnit pe teritoriul constelației circumpolare Cepheus, acolo unde întâlnim obiectul cosmic cu număr de catalog IC 1396, un roi stelar deschis asociat cu o zonă întinsă de nebulozitate slabă în strălucire. Este cunoscută sub denumirea de Elephant Trunk, acesta fiind unul dintre detaliile impresionante observate la ocular. În marea aceea de nebulozitate, scoasă în evidență de filtrul UHC, am observat o zonă întunecata de mari dimensiuni care corespunde formei de trompă de elefant. Și mai impresionantă și evidentă a fost nebuloasa obscură, formată din praf interstelar, aflată în imediata vecinătate a trompei. Aceasta a fost poreclită Dark Rider, având forma unui Nazgul, călăreții fantastici de dragoni ai lui Tolkien. În special „capul” acestei formațiuni era foarte evident și oferea detalii neașteptat de bune.

Tot în constelația Cepheus, colegul nostru, Robert Glință a surprins în timpul ieșirii de pe 16-17 Iunie nebuloasa obscură LDN 1235, Dark Shark Nebula. Aceasta este formată din gaz și praf interstelar, atât de dense încât nu permit luminii stelelor din spate să treacă.

De asemenea, câteva indicii care ne-au dat de înțeles că locația din județul Buzău este favorabilă observațiilor astronomice sunt observarea cu ochiul liber a mai multor obiecte cosmice. În afară de Roiul Dublu din Perseus, galaxia din Andromeda (M31), Lagoon Nebula (M8), Sagittarius Star Cloud (M24) care se pot observa și din zone cu cer mai poluat luminos, ceea ce ne-a impresionat a fost observarea lui M13 cu vederea directă și a roiurilor stelare deschise M6 și M7, aflate foarte jos la orizont, în coada Scorpionului. Și dacă tot ne aflam în zona, am aruncat un ochi în zona respectivă prin telescop și, spre surprinderea noastră, am reușit să vedem detalii în Lobster Nebula (Ngc 6357), aflată de asemenea la o altitudine extrem de mică pe cer.

Multe alte detalii observate în aceste 3 nopți ne-au făcut să limităm până și pauzele de apă și snack-uri pentru a avea cât mai mult timp la ocular, însă numărul total de obiecte trecute prin oglinda telescopului se apropie de 200, motiv pentru care vom lăsa, pentru final, o listă cu cât mai multe obiecte din cele observate pe parcursul acestei săptămâni, sperând ca memoria să ne permită să nu omitem prea multe.

Am avut parte de un sfârșit de primăvară astronomică și început de vară absolut superbe și nu putem decât să sperăm că acest an ne va oferi în continuare oportunitatea de a ieși cât mai des sub cerul înstelat.

Lista obiectelor observate

Minunății de sezon: M8, M20, M16, M17, M24, M6, M7, M4, M80, M27, M57, M56, M71, M22, M21, M25, M54, M55, M69, M70, M10, M12, M14, M62, M19, M9, M107, M92, Ngc 6888, Ngc 7000, Ngc 6826, Ngc 6357, Ngc 6992, Ngc 6995, Ngc 6974, M13, M5, M15, M31, M32, M110, M51, M81, M82, NGC 884, NGC 869, IC 1396, NGC 7635, NGC 7789, NGC 6543.

A FaNGCtastic journey (proiect de observare a întregului catalog NGC):

Hercules: 6013, 6062, 6146, 6194, 6263, 6267, 6269, 6270, 6278, 6279, 6283, 6301, 6308, 6311, 6314, 6315, 6321, 6329, 6332, 6336, 6339, 6350, 6364, 6372, 6379, 6389, 6408, 6417, 6427, 6429, 6430, 6433, 6442, 6447, 6458, 6460, 6467, 6482, 6484, 6485, 6487, 6490, 6495, 6500, 6501, 6504, 6513, 6524, 6527, 6547, 6555, 6574, 6575, 6577, 6580, 6585, 6587, 6599, 6619, 6623, 6627, 6628, 6632, 6635, 6641, 6658, 6660, 6674, 6697;
Cygnus: 6764, 6884, 6798, 6833, 6881, 6883, 6916, 7026, 7027, 7048, 7063, 7116;
Cepheus: 1544, 6951, 7226, 7235, 7261, 7822, 7538;
Lyra: 6640, 6646, 6657, 6662, 6671, 6675, 6685, 6688, 6692, 6700, 6702, 6703, 6710, 6713, 6765, 6791, 6792;
Aquila: 6821, 6852, 6900, 6901, 6906, 6915, 6922, 6929, 6941, 6778.
Lyra: 6640, 6646, 6657, 6662, 6671, 6675, 6685, 6688, 6692, 6700, 6702, 6703, 6710, 6713, 6765, 6791, 6792;
Aquila: 6821, 6852, 6900, 6901, 6906, 6915, 6922, 6929, 6941, 6778.

astROmania – stele și prieteni