În minunata zonă a Câmpiei Române am avut parte de o primă jumătate vernală foarte capricioasă, cu săptămâni întregi de cer acoperit de nori, ploi și chiar ninsori, pe alocuri.
Din fericire, ultimele două săptămâni au fost ceva mai prielnice ieșirilor la stele, motiv pentru care am reușit să bifez două ieșiri foarte productive și reușite în sezonul meu astronomic preferat.
Ultima parte a duminicii Paștelui m-a prins pe câmp, la stele, după o perioadă destul de îndelungată de chinuri și suferințe aduse de sevrajul „neieșirilor” la stele. La fel și noaptea de ieri, când, asemănător nopții de 20 spre 21 aprilie, cerul a fost senin iar atmosfera extrem de calmă, tipic lunilor de primăvară.
În total, cele două ieșiri mi-au adus încă vreo 80 de galaxii bifate din lista Herschel 400 part III, ceea ce mă lasă cu puțin peste 100 de obiecte rămase din această listă.
Mă gândesc cu nostalgie ce o să mai observ eu când termin de tot socotelile cu această serie de liste Herschel, care îmi vor aduce, la final, un total de 1100 de obiecte trecute prin retină. Glumesc, mă voi apuca de alte liste, bineînțeles. De-aș avea timp într-o viață să observ tot ce pot telescoapele astea ale mele…
Într-o notă mai pozitivă, continuăm această relatare care se întinde de-a lungul a două nopți superbe prin a spune că, pentru mine, nu se compară absolut nimic în viața asta cu un cer negru și curat de primăvară, un telescop mare la dispoziție, o hartă stelară și cheful de a lua la puricat toată puzderia de galaxii care se întinde deasupra mea în constelațiile vernale precum Virgo, Coma Berenices, Leo sau Ursa Major.
Multe dintre ele sunt flegme, așa cum îmi place mie să le spun, însă, de multe ori, flegmele din Virgo sau Coma Berenices vin la pachet cu vecine în care se pot vedea detalii, sau galaxii care interacționează. Astfel, nu de puține ori, chiar și la 2300 focală și un câmp vizual real cu mult sub jumătate de grad, am avut parte de 3-4-5-6 galaxii frumoase în ocular, observate în același timp.
De asemenea, nu am putut să nu observ și obiectele de primăvară cu adevărat spectaculoase, pe care le-am mai văzut de alte câteva zeci de ori, însă de care nu mă satur niciodată.
Ca highlight-uri, am stat minute în șir la ocular, în ambele nopți să ne minunăm de cum M51 (Whirlpool galaxy) se vede ca în poze, cu brațe spiralate subțiri și detaliate, cu puntea de legătură între cele două galaxii extrem de bine conturată, cu detalii fabuloase în galaxia mică.
De asemenea, nu-mi amintesc să fi văzut vreodată mai multe detalii intrinseci în M82 (Cigar galaxy) decât în cele două nopți. La 230x am văzut o tonă de filamente întunecate în centrul galaxiei și diferențe sesizabile de luminozitate în zonele cu densitate stelară.
Și în cazul Marelui Roi Globular din Hercules (M13) am avut din nou parte de o premieră. Tot la 230x am putut rezolva stele efectiv până în centru. Și când spun asta, mă refer la faptul că vedeam stele rezolvate iar în spatele lor goluri negre, ceea ce cred că înseamnă că priveam efectiv la capătul roiului, exact în centrul lui.
Black eye galaxy (M64) a oferit nu doar detaliul pentru care a primit numele, ci și filamente interesante în discul galactic, ceea ce a făcut ca imaginea să capate o nuanță foarte imersivă.
Needle galaxy (Ngc 4565) mi s-a părut și ea ca în poze, lungă cât o zi de luni, întinzându-se pe tot câmpul disponibil, tăiată transversal de banda de materie întunecată, iar “bulbul” aferent centrului galaxiei a fost mai evident ca niciodată, oferind o senzație foarte interesantă de adâncime si spațialitate.
Duminică am observat și o supernovă de magnitudine 14, într-o galaxie de magnitudine 12 prin Serpens și multe, multe altele
Dincolo de toate aceste observații absolut superbe, ne-am reîntâlnit cu priveliștea Căii Lactee de vară și cu cea a Centrului Galactic.
Personal, mi-a fost tare dor de banda luminoasă descrisă pe cer de galaxia noastră în lunile de vară.
Bineînțeles, această priveliște vine la pachet și cu obiecte extraordinare de privit prin telescop, așa că am făcut și un mic tur printre obiectele estivale, aflate totuși la o altitudine destul de joasă, momentan. Printre acestea, se numără: M57, M27, M16, M17, M20, M8, Complexul Veil, M4, M80 și cam atât, momentan. Sper că n-am ratat pe nimeni. Și chiar dacă am ratat, am timp toată vara să mă revanșez.
Acestea fiind spuse, abia aștept următoarele ieșiri la cer negru de la finalul lunii mai, alături se dragii mei astROmaniaci. Până atunci, mă pregătesc sufletește de puzderia de evenimente la care voi participa cu astROmania în acest final de primăvară.
Cer senin tuturor!
Andrei Ionescu
