Filtrele sunt discuri de sticlă, colorate sau acoperite, ce au rol de a filtra lumina, montate într-o ramă circulară cu filet, ce se înfiletează în tubul ocularelor (în partea ce este introdusă în focalizator). După tipul de filtre, ele pot fi:
- Filtre polarizatoare (fixe sau variabile): au rolul de a estompa lumina, utile în observațiile Lunii sau ale planetelor. Pot fi construite cu o transmisie fixă, sau pot avea transmisie variabilă, între 3% și 40%, iar acestea pot fi ajustate prin rotirea uneia din celule. De asemenea, poate fi folosit ca filtru ajutător (doar după FILTRUL SOLAR) pentru a estompa lumina Soarelui.
- Filtre ND (neutral density), sunt filtre fumurii ce estompează lumina ce ajunge în ocular. Spre deosebire de filtrele cu polarizare variabilă, aceste filtre au o valoare fixă ce nu poate fi ajustată. Poate fi folosit ca filtru ajutător (doar după FILTRUL SOLAR) pentru a estompa lumina Soarelui, sau pentru observații lunare sau planetare.
- Filtre colorate: funcționează prin absorbția luminii și transmisia doar unei porțiuni din spectrul vizibil, în funcție de tipul de filtre. Sunt folosite pentru a crește contrastul obiectelor din Sistemul Solar.
- Filtre de nebuloase: sunt filtre de interferență (nu absorbție/transmisie), ce ne permit să izolăm doar lungimile de undă ale nebuloaselor, respingând, astfel, poluarea luminoasă sau skyglow. Ele pot avea o bandă de transmisie mai mult sau mai puțin îngustă. Avem astfel două tipuri, categorisite în filtre de bandă largă (CLS – City Light Suppression, Moon and SkyGlow, UHC – Ultra High Contrast) sau de bandă îngustă, iar aici avem incluse filtrele dedicate unei singure benzi de emisie, cum ar fi Oxigen 3, Hidrogen Alfa sau Hidrogen Beta. Nebuloasele de emisie (M42 – Orion, M16 – Eagle Nebula, M17 – Swan/Omega, etc.) emit lumina în aceste lungimi de undă datorită ionizarii gazelor din nebuloasă de către stelele din jur.
Filtrele solare
Deoarece siguranța noastră este foarte importantă, scriem o categorie specială dedicată filtrelor solare. Acestea sunt montate în fața obiectivului și au rolul de a respinge 99.999% din lumina soarelui, lăsând să ajungă în obiectiv doar 0.001%. Ele pot fi construite din folie de plastic cu ramă de plastic sau carton, sau pot fi construite din sticlă special tratată, montată în rama de metal. Filtrele de sticlă sunt, de obicei, mai rezistente și mai calitative decât filtrele de folie, oferind o imagine mai clară și nu se pot perfora atat de ușor.
Un alt tip de “filtru” solar este o prismă Herschell, o prismă specială ce trimite aproximativ 95% din energia soarelui către un radiator metalic, iar restul de sub 5% este transmisă la 90° către ocular. Deoarece această prisma transmite o energie considerabil mai mare față de un filtru cu folie sau cu sticlă, este necesar să utilizăm, împreună cu prisma, un filtru ND, pentru a nu ne afecta retina.
ATENȚIE ⚠
Înainte să vă uitati la soare cu filtrul, verificați că suprafața acestuia să nu conțină perforații! Țineți filtrul în mână și uitați-vă prin el la soare sau la o altă lumină puternică. Dacă observați chiar și un singur punct luminos pe suprafața acestuia, NU UTILIZAȚI FILTRUL!
Cu filtrul solar de folie sau sticlă, precum și cu prisma Herschell, vom putea observa petele solare (fotosfera) însă nu vom putea distinge protuberanțe, plaje solare sau alte detalii de pe suprafață.
Telescoape solare
Dacă suntem interesați să observăm detaiile menționate mai sus, este necesar să avem un telescop solar dedicat, cu filtru ERF (filtru de rejecție a energiei) și etalon solar, un filtru special construit astfel încât lățimea benzii de transmisie să fie foarte îngustă (<0.5 – 0.7 Angstrom), lățime necesară vizualizării cromosferei soarelui.
Producători precum SkyWatcher (Heliostar 76), Lunt (40mm / 60mm, etc.), Coronado sau Acuter produc telescoape pentru observații solare dotate cu astfel de filtre.
